Fight Club/Se7en

Regia: David Fincher

Cu: Brad Pitt, Morgan Freeman, Kevin Spacey, Gwyneth Paltrow (,,Se7en)

Brad Pitt, Edward Norton, Helena Bonham Parker, Jared Leto (,,Fight Club)

Anii 90 pot fi considerati perioada de glorie a post-modernismului in care alienarea umana este una din temele predilecte ale cinematografiei si literaturii.  Din acest punct de vedere, David Fincher ofera doua modele pentru criza omului din societatea tot mai cangrenata a sfarsitului de secol XX.  Cele doua filme sunt printre primele care au primit titulatura de „cult-film” si au ajuns sa fie, ulterior, extrem de populare datorita acestui statut.

Intre „Fight Club” si „Se7en” se poate observa o continuitate daca privim ce teme abordeaza avand ca rezultat final tocmai acea moarte spirituala a omului. In „Se7en”, primul dintre cele doua, se prezinta o rupere de religie, desacralizarea ei si demistificarea mesajului biblic, folosindu-l ca unealta a exprimarii frustrarii si dementei. Odata rupt de elementul spiritual cel mai important al trecutului, „Fight Club” distruge zeul capitalist al societatii moderne. Cu idei puternic anarhiste, adaptarea cartii lui Chuck Palahniuk, propune un model de viata independent de ceea ce societatea considera a fi „adecvat”.

In ,,Se7en”, personajul lui John Doe (Kein Spacey intr-un rol magistral, care face expresia ,,de profunzime” sa nu fie cliseica), isi asuma rolul de mesager divin intr-o lume care pare sa il fi uitat pe Dumnezeu, actionand prin singura cale care mai poate sa scoata omul din ignoranta monotona a vietii sale: cea a actului suprem de cruzime-crima, care insa, cinic, nu mai este suficienta decat in absolutul cruzimii sale. Alege sa ,,ilustreze” cele sapte pacate capitale, ignorate din Evul Mediu prin tintirea unor persoane stereotipice pentru vanitate, patima, lene, invidie, avaritie, lacomie si furie. Intreaga sa viata este dedicata acestui scop, dandu-i personajului un caracter profeic: nu are amprente, nu are identitate juridica, cont bancar, nici un element care sa il lege de societate, intr-un moment in care chiar si preferinta pentru culori pare sa se afle intr-o baza de data. Planuieste meticulos fiecare crima, cu rabdarea si inteligenta care il plaseaza deasupra oricarui criminal in serie, mai ales ca nu cauta indeplinirea unei pasiuni sau fetis personal, ci indeplinirea unui scop suprem care sa vindece societatea.

In ,,Fight Club”, naratorul (Edward Norton-neindividualizat prin nume ca si John Doe) incearca sa isi regaseasca propria personalitate din mijlocul casei sale mobilate cu IKEA si a rutinei slujbei sale de evaluator. Daca John Doe alege crima, naratorul alege, inconstient, violenta. Isi deconstruieste propria viata dupa ce pierde apartamentul si ulterior slujba, renuntand la dorinta de ,,a tine pasul cu vecinul” (considerata sursa ,,inrobirii” capitaliste) si creand un alter ego a carui actiuni sa oglindeasca dorintele din subconstient. In mod literal, are nevoie de o palma care sa il trezeasca la realitate. Din momentul in care devine Tyler Durden, se dezice de societatea la care se raporta inainte si intra complet in antisocietatea creata. Cand ,,Fight Club” isi atinge scopul, naratorul, devenit una cu Durden, din nou se rupe, concretizand o renastere a spiritului uman, acum lipsit de orice constrangere, dar intr-un punct zero dezolant.

Ambele filme prezinta o utopie a desprinderii. Sfarsitul celor doua putem spune ca este un happy end: planul a functionat. In acest puct observam caracterul moralizator al lui ,,Se7en” si ,,Fight Club”, fiecare prezentand o solutie la criza postmodernismului, criza identitatii.

Atat ,,Fight Club”, cat si ,,Se7en” ilustreaza optiunile de redescoperire a propriului eu ,,disponibile” in interiorul societatii. In ,,Fight Club”, naratorul incearca sa isi vindece insomnia prin asimilarea suferintei celor din jur in cadrul diferitelor grupuri de suport la care participa. In ,,Se7en”, personajele lui Brad Pitt si Morgan Freeman reprezinta doua tipologii umane care isi pastreaza identitatea prin dragoste, respectiv cunoastere, cultura. Fincher introduce, astfel, subtil ideea care se va dezvolta ulterior in literatura si cinematografie, ca nu trebuie sa recurgi la extreme si sa te dezici complet de societate pentru a stii cine esti.

Cu elemente tehnice comune, cum ar fi interpretarea lui Brad Pitt (confirmand faptul ca ,,12Monkeys” nu a fost o intamplare) si regia magistrala a lui David Fincher, ,,Fight Club” si ,,Se7en” intra in istoria cinematografiei ca doua filme complete care abandoneaza tiparul normalitatii pentru a crea capodopere.

---