Lost(2004-2010)
Creator: J.J. Abrams
Cu: Matthew Fox, Terry O’Quinn, Naveen Andrews, Jorge Garcia, Josh Holloway, etc.
Plot Outline: In urma unui accident bizar de avion, protagonistii seriei se afla, rupti de restul lumii, pe o insula cel putin misterioasa. Acestia incearca cu disperare, pentru inceput, sa se intoarca acasa, iar apoi isi vor uni fortele cu bastinasii insulei pentru a invinge un rau ce ameninta intreaga lume.
“Lost” a devenit, cu siguranta, unul dintre cele mai mari fenomene TV de la X-Files incoace. Intr-o lume in care pop culture e a doua limba pentru majoritate, Lost devine fara dubii, un “rege” printre seriale. Abrams creeaza o ambianta relativ placuta, uneori intriganta – care desi are multe defecte si elemente clar imprumutate de la predecesori, reuseste sa te tina legat de televizor sau monitor. Totusi, acel “ceva” care te tine interesat de serial se pierde de prea multe ori in detalii, facandu-te sa uiti ceea ce este esential.
Inca de la primul episod esti supus la mecanismul din spatele seriei de succes. Acesta e ca si hidra din mitologie – apare un mister, urmand ca peste 2-3 episoade sa fie rezolvat, doar ca sa fie inlocuit de altele. In cel mai bun caz, acest mecanism are efectul de a te tine in priza pana ti-ai satisfacut dorinta de a sti care e “faza” cu X sau Y. In cel mai rau caz (si frecvent, din pacate) acesta devine un catalizator pentru hoardele de fani care isi posteaza pe YouTube si/sau fan forums teoriile aberante despre ce se afla in spatele misterului. Aceste feebacks sunt dovada greselii lui J.J. Abrams: incercand sa atraga o cat mai larga varietate de fani, a ajuns sa rezume serialul la un simplu “ce” si “cum”. Se imbina prea multe elemente de drama si mister cu actiune sau uneori comedie (slaba, de altfel) ca sa creeze ceva lucid. S-a marginalizat “mesajul” serialului in favoarea cautarii unui adevar fizic. Astfel, ajungi pe la sezonul 3-4 sa auzi teorii pseudo-stiintifice despre “ce” si “cum”-ul amintit mai sus. Deasemenea, creatorii serialului nu s-au obosit sa omita trucul time travel-ului atat de des folosit in serialele sci-fi de azi.
Personajele, aflate in egala masura sub influenta binelui si a raului, trec prin actiunea serialului ca printr-un mixer. Desi exista intr-adevar unele personaje remarcabile, precum Benjamin Linus (Michael Emerson) – intruchipare a raului deceptiv si egoist –, acestea nu sunt indeajuns pentru a crea un mediu credibil. De prea multe ori acestea se rezuma la o singura trasatura definitorie, Abrams nereusind sa creeze acel balans necesar intre veridicitate si simbolism. Pe parcursul sezoanelor, personajele evolueaza intr-un stil cel putin haotic, dar in acelasi timp (surprinzator), interesant.
In final, daca ai vazut Lost, nu vei fi indiferent fata de el. Este intrigant pe alocuri, avand grija sa te tina lipit pana la sfarsitul celor 6 sezoane, hranindu-te cu mister si actiune pe parcurs. Pentru a-ti face o privire cat mai obiectiva despre serialul acesta, trebuie sa privesti fenomenul, nu doar serialul in sine. Lost inseamna serial plus reactia publicului. E ironic faptul ca acest intreg poate fi privit ca si o imagine a ceea ce inseamna societatea de azi… dar nu voi face acest pas, intrucat e un subiect total diferit.
